invata

(din folclorul norvegian)

Invata de la apa sa ai statornic drum

Invata de la flacari ca toate-s numai scrum

Invata de la umbra sa treci si sa veghezi

Invata de la stanca cum neclintit sa sezi

Invata de la soare cum trebuie s-apui

Invata de la vantul ce adie pe poteci

Cum trebuie prin lume de linistit sa treci

Invata de la toate caci toate-ti sunt surori

Cum treci frumos prin viata

Cum poti frumos sa mori!

Invata de la vierme ca nimeni nu-I uitat

Invata de la nufar sa fii mereu curat.

Invata de la flacari ce-avem de ars in noi

Invata de la ape sa nu dai inapoi

Invata de la umbra sa fii smerit ca ea.

Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.

Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti

Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti

Invata de la greier cand singur esti sa canti

Invata de la luna sa nu te inspaimanti

Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei

Si du-te la furnica si vezi povara ei

Invata de la floare sa fii gingas ca ea.

Invata de la miel sa ai blandetea sa.

Invata de la pasari sa fii mereu in zbor.

Invata de la toate ca totu-I trecator.

Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci

Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci!

   rEvolutie Interioara - veti primii indrumari deosebite despre ce trebuie sa schimbati in suflet si in ochiul interior (mintea)

Daca...

Anti-daca...

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea In jurul tau si spun ca-I vina ta; De crezi in tine chiar cand omenirea Nu crede dar s-o crezi ar vrea; Daca de asteptare nu ostenesti nicicand , Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept; Daca privit cu ura nu te razbuni urand Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept; Daca astepti dar nu cu sufletul la gura Si nu dezminti minciuni mintind,ci drept; De nu raspunzi la ura tot cu ura Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept; Sau cand hulit de oameni,tu nu cu razbunare Sa vrei a le raspunde,dar nici cu rugaminti; De poti visa dar nu-ti faci visul astru; De poti gandi,dar nu-ti faci gandul tel; De poti sa nu cazi prada disperarii Succesul si dezastrul privindu-le la fel; De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut; De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut; De poti risca pe-o carte intreaga ta avere Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut Si-atunci fara a scoate o vorba de durere Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ; De poti ramane tu in marea gloata Cu regi tot tu, dar nu strain de ea; Dusman,om drag,rani sa nu te poata; De toti sa-ti pese dar de nimeni prea; De poti prin clipa cea neiertatoare Sa treci si s-o intreci gonind mereu; Daca ajungi sa umpli minutul trecator Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu, Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor Si mai presus de toate ,un OM,iubitul meu. Rudyard Kippling

De poti sa faci pe prostul cand altul te repede - Facand-o pe desteptul-si c-un cuvant nu-l certi; De nu te-ncrezi in nimeni si nimeni nu te crede; De-ti poti ierta pacatul,dar altora nu-l ierti; De nu amai o clipa un rau sa-l implinesti Si daca minti mai tare cand altii nu spun drept; De-ti place in iubire cu ura sa izbesti Si totusi iti pui masca de sfant si de intelept; De te tarasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul Si numai interesul il sui la rang de tel; De parasesti invinsul si treci cu -nvingatorul Si-I vinzi,fara sfiala ,pe amandoi la fel ; De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa ,talmacite Drept adevar,sa-nsele multimea oarba si Cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite, Tu dandu-le la dracu,poti altele scorni; De poti sa faci intr-una dintr-un castig,o mie Si patria pe-o catre s-o vinzi la primul semn; De nu-ti platesti banutul luat ca datorie, Dar tu sa fii platitul gasesti ca-I drept si demn; De poti sa-ti storci si gandul si inima si nervii, Imbatranite-n rele,sa faca rele noi Si sub nehotarare plecandu-te ca servii, Cand toti striga :"nainte!" doar tu sa strigi :"napoi!"; Daca stand in multime te-mpaunezi semet, Dar langa cel puternic ingenunchezi slugarnic Si pe dusmani sau prieteni,tratandu-I cu dispret, Te faci ca tii la dansii dar ii inseli amarnic; Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde un rau Si-n umbra lui te-linisti ca-n umbra unui pom, Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau; Vei fi intre Domni,Intaiul,dar niciodata OM Kostas Varnalis

“Furia afecteazã ficatul,
Bucuria duce la îmbolnãvirea inimii,
Ingrijorarea slãbeste splina,
Teama si spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristetea sau suferinta sufleteascã îmbolnãvesc plãmânii.

Mânia (furia) determinã miscarea energiei cãtre partea superioarã a corpului,
Bucuria încetineste circulatia energeticã,
Suferinta sufleteascã si tristetea consumã energia,
Teama si spaima o tulburã, iar
Ingrijorarea duce la stagnarea ei."

  Vechi poem din dinastia Qin

Un om fericit

Miercuri, 17 August 2011 07:56 Elena

Auzit-am că, pe vremuri ,                                   Dumnezeu ar fi dorit                                            Ca să afle, printr-un înger,                                   Dacă omu-i fericit!                                                 Merse îngerul pe cale                                            Lumea-ntreaga colindînd,                                    Cînd la deal si cînd la vale,                                     Pe creştini tot întrebînd                                          Unul zise- Cum pot oare                                                                      Fericit să mă numesc?                                            Să îmi fie cu iertare,                                                  Nu vezi cît de mult trudesc?!                                   Altul zise cu durere:                                                   -Eu aş fi, dar ce sa fac,                                               Fiindcă banii-s la putere,                                           Iar eu sunt un om sărac!                                            Unul spuse cu mîndrie :                                               -Eu am bani, ce pot sa zic?                                          Am destulă avuţie ,                                                          Nu duc lipsă de nimic!                                                  Însă fericit aş spune                                                       Că nu pot să mă numesc,                                              Fiindcă n-am copii pe lume                                           Şi încep să-mbătrînesc.                                                  Altul strigă cu ocară:                                                       -O ,ce fericit aş fi,                                                             Dacă n-aş avea povară                                                    O mulţime de copii!                                                        Nu am ce le da la masă, Tare mult mă chinuesc, Cum pot oare cu-aşa casă Fericit să mă numesc! Cînd pe altul îl întreabă: -Tu eşti fericit, ori ba? Dînd din cap, el spune-n grabă -Hm! nu prea mult, măria-ta! -Dar de ce? Ce îţi lipseşte? Zise îngerul suav, Aş trăi împarăteşte, Dar sunt trist, că sunt bolnav! Am umblat prin lumea-ntreagă Pe la doctori, dar n-am leac Sunt slabit şi fără vlagă Şi nu ştiu ce să mai fac! Şi cuprins de întristare, Îngerul plecă mîhnit, Că în lumea asta mare Nici un om nu-i fericit! Tot aşa cîrteau creştinii, Orşiunde întreba, Apăsînd mai tare spinii Domnului pe fruntea Sa. Şi cu fiece răspuns, Pas cu pas Îl aduceau, Spre Golgota, în ascuns Şi pe  Cruce-L răstigneau! Merse îngerul ce merse                                     Pînă cînd a întîlnit                                                 Un om ce sudoarea-şi şterse De pe chipul său trudit                                             -Omule, te văd muncind                                                    Şi esti mult prea obosit,                                                     Ziua toată robotind, Spune-mi : tu eşti fericit?                                                    Omul se-ndreptă de spate                                                    Şi ,privindu-l pe străin                                                          Îi spuse cu bunătate: Fericit sunt pe deplin!                                                          Îngerul sări deodată                                                              Iscodindu-l înadins:                                                                Casa ta-i dărăpănată, Focu-n vatră ţi s-a stins.                                                        Ai copii prea mulţi, se pare                                               Şi cu greu îi creşti pe toţi,                                                     Nu ai bani pentru mîncare,                  Şi eşti fericit, socoţi?                                                               Eu nu te cunosc ,străine!                                                        Şi nu ştiu de unde vii                                                               Dar ,de vrei rămîi la mine                                                       Pînă mîine-n zori de zi.                                                          Iat-acum se face seară,                                                         Nu-i bine să mergi pe drum,                                                 Că sunt oameni răi pe-afară                                                  Şi flămînd vei fi oricum.                                                         Nu am bani, nu am avere,                                                      Nu am casa un palat,                  Am în schimb, o mîngîiere,  Că am sufletul curat. Casa mea dărăpănată, Cu căldură te-o primi, Chiar de focu-i stins in vatră, Om mînca ce s-o găsi. Şi cu toţii stînd la masă Domnului I-am mulţumi, Că spre noi mereu revarsă    Un noian de bucurii. Să fii fericit în lume Dacă vrei, nu e prea greu, Că averea mea, vezi bine, E doar Bunul Dumnezeu. El îmi dă mereu putere, El mă iarta cînd greşesc,     El mi-alină orice durere, El m-ajută să trăiesc. Cine are-aşa avere Are tot ce şi-a dorit, Are-n suflet mîngîiere Şi e-n viaţă fericit! Am  copii pe lîngă casă, Am pămînt să -l pot munci, Am nevastă credincioasă, Fericit de ce n-aş fi? Îngerul sa-i spună taina Ar fi vrut, dar ce folos? Se vedea că poartă haina Dăruită de Hristos! Bucuros , el se întoarse Şi zbură spre cer grăbit, Fiindcă ,în sfîrşit aflase, Un om care-i fericit. Auzind Domnul îndată Le dădu creştinilor Pedeapsa meritată Pentru necredinţa lor. Numai cel ce nu cîrtise Fericit în veci  va fi, Că, din toţi ,doar el primise Darul , de-a se mîntui Cine are-nţelepciune Să priceapă , n-ar fi greu: Fericirea nu e-n lume, Ci e doar în Dumnezeu!!! Dac-am fi ,din întîmplare, Întrebaţi şi noi cîndva, Conştiinţa noastră oare Ce-ar răspunde NU sau DA?!